Uncategorized

CAMPANIE DE CONSTIENTIZARE SI DIAGNOSTICARE ADHD

ASOCIATIA ROMANA DE TERAPII IN AUTISM SI ADHD ofera servicii de evaluare psihologicasi terapii recuperatorii pentru copii  cu Autism, ADHD, Asperger,  Tulburare dezintegrativa a acopilariei, Tulburarea  cu varsta cuprinsa intre 2-15 ani.

Reclame
Uncategorized

ADHD-Nu neglija comportamentul agitat, agresiv sau neatent al copilului tau!

ADHD-Tulburarea comportamentala capcana!

                                  ADHD

Tulburarea comportamentala capcana!

  • ADHD debutează în copilărie si poate persista si la vârsta adultă. Desi la unii copii simptomele ADHD dispar odată cu înaintarea în vârstă, în jur de 60% pot prezenta simptome si la vârsta adultă.
  • ADHD afectează sexul masculinin proportie mei mare decât pe cel feminin.
  • Raportul băieti:fete este 4:1. La fete este mai dificil de diagnosticat deoarece predomină forma ADHD cu inatentie.
  • Daca nu este diagnosticat si tatat cu terapii de specialitate si tratament medicamentos unde este cazul copilul cu ADHD risca sa ajunga la varsta adulta sa dezvolte un comportaent total antisocial, alcoolic, consumator de stupefiante etc.
  • Conform studiilor, fără tratament, 30% dintre cei care suferă de ADHD merg către delincventă juvenilă. Dacă nu au inteligentă superioară, o familie care să-i sustină, dacă părintii sunt someri, dacă nu au suportul educational si material, ajung să comită infractiuni.
  • Un copil cu ADHD care nu este diagnosticat si tratat la timp se va confrunta cu multe probleme acasă si în societate.“ Din cauza comportamentului la scoală va fi izolat de grup, va fi respins de colegi. Profesorul îl va certa permanent neintelegandui neatentia cu care trateaza informatia pe timpul orelor. Si acasă adesea copii cu ADHD au probleme de neatentie, hiperactivitate sau impulsivitate si adesea se simt vinovati fara sa poata face nimic. Părintii vor refuza sa creada adesea ca are o problema comportamentala copilul si vor incerca sa dea vina pe institutii, copii care vin in contact cu copilul lor sau altele si adesea iti vor revarsa angoasele pe copil. Cu timpul, atât situatia de la scoală, cât si cea de acasă  fac ca simptomele sa se accentuieze, sa creasca in numar si intensitate iar în lipsa tratamentului si terapiilor de specialitate fac din copii cu ADHD niste persoane extrem de agresive  dezvoltând comportamente antisociale.

 

Deseori auzim sau vedem in preajma noastra copii foarte activi sau chiar cu o impulsivitate crescuta fata de normalitatea dezvoltarii varstei respective si care, sunt catalogati ca obraznici si ignorati de parinti ca mai apoi sa fie evitati in grupurile sociale in care se dezvolta si cresc. Acestia sunt copii hiperchinetici cu deficit de atentie sau te tip opozant.

Dinamica planetei din toate punctele de vedere se reflacta automat si in starea psihosociala a fiecarei natiuni si prin extindere  in cea a fiecarui individ.

Evolutiile stiintifice,  tehnico-informatice  si economice in permanenta schimbare sunt repercutate in activitatile psihocomportamentale.

Armatele de psihologi, chair daca in unele state sunt  abia in stadiul formarii, ar trebui sustinute  sa actioneze pe campul social pentru a asigura incadrarea perfecta a indivizilor sau a viitorilor indivizi in societate.

Goana nebuna ce insoteste fiecare zi, ritmul din ce in ce mai alert pe care mersul societatii intr-o permanenta dezvoltare il impune se rasfrange in starea de sanatate mintala a celor in cauza, parintii, dar si a urmasilor acestora.  Ignorarea unor conditii si comportamente in timpul sarcinii si imediat dupa nasterea unui copil duc, din pacate, intr-un procent din ce in ce mai mare la modificari psihofiziologice care afecteaza dezvoltarea normala din punct de vedere emotional si comportamental al acestuia.

Tulburarea hiperchinetica pare sa devina un adevarat flagel in randul copiilor si daca aceasta nu este tratata se prelungeste pana la adolescenta si mai tarziu la  maturitate  determinand un comportament violent, opozant si antisocial.

Tulburarile comportamentale hiperchinetice si opozante reprezinta cele mai mari provocari ale psihologiei clinice infantile, psihiatriei copilului si a psihoterapiei copilului si adolescentului. Conform cercetarilor nici o alta tulburare nu este atat de frecventa dar si atat de stabila in cursul evolutiei copilului spre adolescenta din toata psihiatria copilului si adolescentului ca tulburarile hiperchinetice si opozant agresive.

Procentul copiilor diagnosticati cu Tulburare hiperkinetica(THDA, THOP) depaseste  5% devenind astfel ingrijorator.

Daca acesti copii cu hiperactivitate, cu deficit de atentie si impulsivitate sau de tip opozant erau pana in sec. al XIX-lea numiti idioti, iar boala nebunie impulsiva si aruncati la marginea existentei astazi, evolutia stiintei psiho-comportamentale defineste si clasifica aceasta tulburare care poate fi ameliorata cu ajutorul psihoterapiei si acolo unde este nevoie de cele mai multe ori insotita de tratament medicamentos si recomandari alimentare si de ritm de viata. Tulburarea hiperchinetica debuteaza inainte de 7 ani printr-o combinatie de hiperactivitate, comportament dezordonat, lipsa de concentrare, atentie, incapacitate de utilizare a deprinderilor, neliniste, impulsivitate precum si un mare grad de distractibilitate.

Tabloul simptomastologic care poate fi usor de urmarit  de parinti pentru a putea cere in cunostinta de cauza ajutorului unui psihoterapeut si a unui neuropshihiatru este urmatorul;

  1. DEFICITUL ATENTIONAL(INATENTIA)

Este caracterizat de faptul ca sarcinile pe care le are copilul sunt finalizate foasrte rapid sau nu sunt duse la bun sfarsit.Acest lucru poate fi observat adesea acasa unde de regula se manifesta in mod frecvent dasr si la scoala si in mediul extern si se manifesta in general in activitati care  necesita efort intellectual.  Problemele apar in general in cazul in care activitatile nu sunt alese dupa bunul plac al copilului ci sunt impuse.  Copii oscileaza frecvent de la o activitate la alta, isi pierd foarte repede interesul  fata de activitate indifferent de natura acesteia si se dedic foarte repede altei activitati. Munca lor este foarte des dezordonata si duce spre superficialitate datorita nerabdarii de schimbare. Daca aceste caracteristici ale atentiei sunt extreme de discordante raportate la grupa de varsta si nivelul inteligentei copilului atunci constituie un motiv clar de ingrijorare.

Concentrate acestea pot fi definite astfel:

    • Face adesea greseli la scoala, gradinita sin u sunt atenti la detalii
    • E usor de distas de stimuli externi
    • Pierde adesea lucruri
    • Ii displace sa depuna efort de atentie sustinuta, de regula le evita
    • Este uituc in marea parte a zilei
    • Nu reuseste sa aiba o atentie sustinuta in timpul lectiilor
    • Nu are rabdare sa termine sarcinile
    • Nu aude cand I se adreseaza cineva
  1. IMPULSIVITATEA

Impulsivitatea se manifesta sub forma unei nerabdari accentusate, dificultate in a aastepta si  a amana o nevoie sau o actiune brusca si fara premeditare. Aceasta se traduce astfe; copii raspund inainte de a fi terminate formularea devinitiva a intrebarii, intrerup adesea si deranjeaza pe altii provocand probleme in grupul de copii. Nu doar intreruperea, si deranjarea sunt semene clare ci chiar si luarea unor jucarii, obiecte , ating lucruri pe care n-ar trenui sa le atinga provonda adesea si accidente(obiecte rasturnate, ciocnirea cu alti copii, atingerea unor obiecte incinse sau ascutite) si dezvolta adesea un interes fata de activitati cu potential periculos, netinadn seama de posibilele consecinte. Aceste simptome pot fi concentrate in:

    • Raspunde neintrebat
    • Este nerabdator
    • Ii intrerupe sau deranjeaza pe ceilalti

 

  1. HIPEARA CTIVITATE, IMPULSIVITATE

Hiperactivitatea este o activitate motorie dezorganizata, neregulata si exploziva, o neliniste excesiva care apare mai ales in situatiile in care copilul trebuie sa stea relative linistit. Acest model de activitate motorize pare a nu fi influientat de mediul social cum ar putea fi o anume cerinta adresata copilului. Pentru o evaluare corecta se recomanda a tine cont de faptul ca activitatea trebuie sa aiba o mica intensitate punandu-l in opozieitie cu ceilalti copii de varsta lui si cu acelsasi nivel de inteligenta.

De regula aceasta componenta devine evidenta in situatii organizate si structurate care trebuie sa solicite mai mult capacitatea de control a comportamentului. Simptomatologie concentrate:

  • Cel putin 3 din criterii au persistat mai mult de 6 luni
  • Se foieste mereu, da din maini si din picioare
  • Se catara, topaie, alearga in momente in care ar trebui sa stea linistit
  • Se ridica adesea nu poate sta pre amult pe scaun
  • Cand I se cere sa stea cuminte el alearga
  • Ii este greu sa se joace in liniste
  • Vorbeste mereu, neintrebat
  1. TULBURARE DE CONDUITA SOCIALA

                                            CU COMPORTAMENT OPOZANT

Tulburare opozitionismului provocator, sau tulburarea de conduita este caracteristica unor etape de dezvoltare, in special copilariei timpurii(varsta incapatanarii) si adolescentei. Multe din evolutiile cornice incep cu un accentuat comportament de incapatanare la varsta de trei ani pana la 5 ani. Semnul unui comportamanet opozant este dat de repetitivitatea unor actiuni opozante fata de cerintele si manifestarile celor din preajma, sfidarea regulilor de conduita si a drepturilor fundamentala ale celorlalti.

Pentru prima diagnosticare este necesara indeplinirea unui tablou symptomatic, destul de usor de evaluat chiar si de parinti, acesta trebuie sa cuprinda cu repetitivitate agresiva  timp indelungat, minim 6 luni :

  • Are crize  de furie neobisnuit de frecvente sau intense
  • Se cearta adesea cu adultii
  • Se opune deseori in mod active indicatiilor sau regulilor adultilor sau refuza sa le urmeze
  • Ii agreseaza deseori pe altii in mod intentionat
  • Ii invinuieste pe altii pentru propriile greseli sau propriul comportament inadecvat
  • Deseori este iritabil sau este usor enervate de ceilalti
  • Deseori este coleric si plin de resentimente
  • Deseori este ranchinos si razbunator

Datorita tulburarilor de care sufera, copii impulsive si cu deficit atentional nu urmeaza cerintele sin u respecta regulile impuse de parinti. Cea mai simpla strategie la indemana parintilor este sa repete cerinta si ajutand astfel copilul, din pacate parintii isi pierd rabdarea, neascultarea ii irita si ori devin agresivi ori renunta si problema continuja sa se manifeste si sa se amplifice odata cu varsta copilul manifestand la adolescenta un comportament antisocial si violent cu inclinatii spre vicii devastatoare: droguri, violenta ridicata si alcool.  Acest comportament nenormal al copiiilor hiperkinetici este de cele mai multe ori neglijat, trecut in sfera mofturilor sau ignorandu-se astfel rolul psihoterapeutului si societatea tinde astfel sa se transforme intr-o mare de oameni cu comportament antisocial, opozant si agreziv. Deseori sunt suficiente cateva sedinte de directionare comportamentala cu ajutorul psihoterapeutului care da sensul correct pornirilor comportamentale prin interventii prin joc sau automanagement diminuand astfel riscurile viitoare, alteori se impune un cerc: parinti, invatator/educator, psihoterapeut, neuropsihiatru, fiecare dintre aceste elemente fiind importanta pentru dezvoltarea armonioasa psihosociala a copilului viitor adult.

Copii cu tulburari comportamentale de tip hiperchinetic prezinta probleme functionale in viata de zi cu zi. Abordarea multimodala(psihoterapie plus medicamentatie farmacologica) constituie o modalitate eficienta de reducere a simptomatologiei. Prin intermediul acestor interventii copii si familia au posibilitatea de a infrunta si rezolva problemele. Tulburarea hiperchinetica  sau hiperactivitatea sunt diagnostice cu debut precoce in randul copiilor  fie ca sunt recunoscute sau nu de parintisi/sau dascali care tind sa se extinda  iar netratate pot duce de  la ravagii sociocomportamentale  la compromiterea unui viitului familiilor si in ansamblu al intregii societati unde acestia se nasc, ccresc si se dezvolta devenind adultii problematici care nu-si fac cinste nici lor, nici familiilor acestora si nici societatii. Toate acestea ar putea fi diminuate daca incepand de la familie si terminand cu guvernele si societatile nonguvernamentale s-ar apleca cu responsabilitate asupra acestei tulburari care pare sa devina un flagel care creste pe nesimtite si intr-un ritm ametitor.