Uncategorized

De ce nu arata copilul cu #autism cu de

Copii cu autism sunt recunoscuti ca acei copii care nu au contact vizual(nu te privesc in ochi) deloc sau daca exista contactul vizual este deficitar( cateva secunde) si deasemenea acesti copii nu arata cu degetul. Desi pare un gest natural, care se dezvolta de la sine, copilul tipic imprumutand usor din gesturile adultilor in preajma celor care se dezvolta pentru copiii cu autism acet gest nu exista, nu poate fi copiat, multiplicat usor.  De  ce copiii cu autism sunt mai putin dispusi sa foloseasca degetul  pentru a indica  un interes pentru ceva sau ceva anume și de ce ei sunt mai puțin dispusi să transforme  gestul social si  să se uite la ceva indicat cu degetul de o alta persoana?  Deasemenea  de ce este mai putin probabil  ca un copil cu autism    să răspundă la semnele care indica  atenția comună  (de exemplu, la rândul lor  sa fie captati de ceva :un obiect o activitate  pe care o altă persoană le indica)?   In spatele gestului de a  arta cu degetul de exemplu sta un  gest social ascuns pe care copilul cu autism datorita deficinetelor de socializare nu-l intelege/detecteaza ( a arata cu degetul poate insemna: “tu vezi ce vad eu?”  sau “priveste si tu la obiectul/activitatea aceasta”). Atunci când o persoană isi direcționează atenția si  concentrarea catre  atentia altei persoane se spune ca amandoi sunt implicati în atenția comună. Prin urmare, procesul indiscutabil capabil să direcționeze atenția asupra atentiei altei persoane este asumată de către cea mai mare parte din noi numai atunci când se manifestă prin acte evidente de comportament fizic(a indica cu privirea sau cu degetul, piciorul etc). De exemplu, în cazul în care un părinte arata cu degetul arătător spre un stimul și un copil își întoarce capul spre stimul, se crede că acel  copil nu numai ca este participant  la stimul(a identifica un obiect sau a fi parte din actiune), ci devine conștient de faptul că el și părintele participă la același stimul(se uita in aceeasi directie, la acelasi lucru, spre aceeasi activitate etc). În cazul în care copilul nu își întoarce capul spre stimul(obiect, activitate) se crede că  acel copil nu intelege gestul social ascuns si nu impartaseste aceeasi atentie cu parintele/colegul de joaca sau alta persoana.  În mod similar, în cazul în care un copil cu autism vrea să atraga atenția părintelui /colegului de joaca spre ceva de  care copilul este interest copilul trebuie să indice ceva-ul/activitatea cu privirea sau sa alterneze acesta cu a arata cu degeteul.

În cazul în care copilul conduce fizic parintele/colegul de joaca la stimul sau în cazul în care copilul nu reușește să privească alternativ între părintele său și stimul(obiect, activitate) se crede că atunci copilul nu cunoaște atât propria lui intentie cat si pe  cea a intenționalității părinților/colgilor săi. Copii cu autism au o rezistenta de 2 ori mai mare de distragerea a atentiei decat copii tipici si de 4 ori mai mare fata de copiii cu Down. În timpul dezvoltării tipice, manifestarea  evidenta a privirii  (adică, întorcând capul în direcția în care este chematl) este foarte corelata cu cat un copil poate produce un gest.  Dezvoltarea  unui copil cu autism face ca manifestarea de contact visual sa fie disociata de gest.  Autistii  sunt identificati ca fiind persoanele care nu produc/reproduc acest  gest de “ochi in ochi”.  Astfel  autistitii sunt mai putin capabili sa inteleaga vointa ascunsa din spatele gestului social si să reziste la întreruperea și o distragere a atenției(repozitionarea privirii) sau să raspunda la semnele convenționale care indica implicarea in  atenția lor comună(pe un obict/actiune). Intructat probabilitatea ca un copil cu autism sa rezolve usor sau relativ usor problema  atentiei comune, sa raspunda socializarii globale care incepe cu “contactul ochi in ochi” este de recomandat ca noi persoanele nonautiste concomitant cu cresterea efortului  continuu de a-i invata acest comportament  sa ne upgradam  cu noile moduri atipice cu care ei ne atrag atentia.

                                                                                                    Traducere si adaptare Sanda Gligu

Bibliografie

  • Dulgher M, Pennington BF, Rogers SJ. Înțelegerea intențiilor celorlalți la copiii cu autism
  • Adrien JL, Rossignol-Deletang N, Martineau J, Couturier G, C. Barthelemy Regulamentul activității cognitive și a dezvoltării comunicării timpurii la tineri copii normali cu autism, retard mintal
  • Aldridge MA Stone KR, Sweeney MH, Bower TGR. Copiii preverbali cu autism inteleag intentiile altora.?
  • Attwood A, Frith U, Hermelin B. Înțelegerea și utilizarea gesturilor interpersonale de către copiii cu sindrom Autist si Down.
  • Dulgher M, Pennington BF, Rogers SJ. Înțelegerea intențiilor celorlalți la copiii cu autism. Revista de autism si tulburari de dezvoltare.

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s